Actual astazi
Medicul - cel în care ne punem speranțele atunci cînd suntem bolnavi, și îl ocărîm, atunci cînd suntem sănătoși.

 

Средства массовой информации с завидной периодичностью выдают информацию Sursele mass-media oferă informații cu o regularitate de invidiat despre medicii corupți, medicii-ucigași, incompetență, protecționism, etc. etc în medicină. Mass-media, desigur, nu uită și de alte profesii (profesori, polițiști și altele.), dar dintr-un motiv oarecare, medicilor li se acordă această atenție cel mai intens, deși în cele mai multe cazuri învinuirile sunt nefondate. Să încercăm să înțelegem, dacă medicii sunt într-atît de vinovați, încît ne sunt prezentați.                  

Povestește șeful Departamentului de Chirurgie de la Spitalul Clinic Municipal "Sfînta Treime", doctor în medicină, conferențiar Crudu Oleg Constantinovici.

Medicul - cel în care ne punem speranțele atunci cînd suntem bolnavi, și îl ocărîm, atunci cînd suntem sănătoși…

Ambrose Bierce

O mică explicație

Timpurile cînd jurnalistul și scriitorul american Ambrose Bierce își desfășura activitatea artistică - sfîrșitul secolului al 19-lea și începutul celui de-al 20-lea. Deși americanii numesc această perioadă "epoca de aur", aur nu era tot atît de mult ca delapidare, escrocherii financiare și o corupție aproape totală. Vă amintește asta de situația din societatea noastră pe care o vedem cu toții astăzi? Printre numeroasele materiale pe care Bierce le investiga ca să descopere adevărul și anunța rezultatele, indiferent de rang (iar printre toate, erau personalitați suficient de importante și influente), el de asemenea, a lansat în 1906, cartea "Lexiconul cinicului" (care a fost reeditată în 1911 sub un alt nume). Această carte, care e considerată o operă literară unică, este o colecție de aforisme cu privire la diferite aspecte ale activității umane și, s-ar putea spune, este judecata finală ale observațiilor existențiale ale lui Bierce.

Am preferat acest aforism ca titlul prezentului articol, deoarece el reflectă în mod elocvent situația creată față de medici în societatea noastră contemporană.

Sursele mass-media furnizează cu o regularitate de invidiat informații despre medicii care iau mită, medicii ucigași, despre incompetență profesională, protecționism, etc. etc în medicină. Nu uită mass-media, la sigur, nici de alte profesii (învatatori, politiști ș.a.), dar medicilor le cade mai mult decît altora, deși în majoritatea cazurilor învinuirile sunt nejustificate. Să încercăm să ne clarificăm, sunt chiar medicii atît de vinovați precum îi prezintă.

Ne vorbește șeful Departamentului de Chirurgie de la Spitalul Clinic Municipal N2 "Sfînta Treime", doctor în medicină, conferențiar Crudu Oleg Constantinovici.

Aș dori să preîntîmpin că intenționez în acest articol să-mi exprim doar viziunea mea proprie a problemei, fără a pretinde la rolul de avocat ai întregii comunități medicale și la adevărul în ultima instanță. Eu nu sunt autorizat să vorbesc din numele tuturor medicilor, iar argumentele pe care le voi aduce, se bazeaza pe experiența mea personală de medic cu un staj mai mare de 20 de ani. Cifrele, exemplele despre care vom vorbi, sunt disponibile și pot fi liber găsite pe internet și alte surse mediatizate de informare.

Medici ucigași și oameni fără suflet?

Aduceți-vă aminte de cîte ori în mass-media ați întîlnit asociații de genul “medici ucigași”, “călăi în halate albe”, “doctori fără suflet” ș.a.m.d. Închipuițivă că dacă de căutat prin intermediul Google cuvîntul “medic”, iar litera următoare este “u”, atunci primele rezultate vor fi nu “medic ucenic”, nu “medic urolog”, nu “medici uimitori de îndemînatici…”, dar anume combinația “medici ucigași”, al doilea “medicii au ucis” și doar mai apoi, “medici urologi”.

Un alt exemplu nu mai puțin elocvent. În larg răspîndita rețea socială “Vkontacte” este creată o întreagă grupă “Medici-ucigași” cu iată așa o descriere: “Această grupă a fost creată pentru a se face cunoscut coșmarul care se întîmplă în spitalurile noastre. Oameni, dragi oameni, care v-ați ciocnit de problema dată, uniți-vă!!! Poate că noi o să putem salva pe cineva de întîlnirea cu călăii ăștia, să-i împiedicăm să meargă la o intervenție chirurgicală inutilă!!!!! Puterea de convingere a medicilor este puternică, dar noi putem fi, de asemenea, puternici!!!!!!!!!".

Și iată unul din comentariile impunătoare în această grupă (ortografia și punctuația sunt păstrate): “dacă din vena medicului a murit o rudă, nu trebuie să mergeți la el (căruia durerea voastră îi indiferentă) și care vi se rîde în ochi fiind sigur că are să i se dea cel mult un an dar și acela condiționat,,. Iar voi veți rămîne un clovn în ochii lui….nu ar fi mai bine să puneți mîna pe armă și să-l împușcați în burtă, ca să nu piară pe loc, dar să se chinuie fiara… iar voi vă veți justifica prin emotii și chiar daca nu vă va reuși să vă achitați cu asta,,. veți avea articolul 108.. și veți sta cel mult 6 ani, poate chiar veți obține grant de eliberare condiționată!!!!oare n-ar fi asta cea mai buna hotărîre a problemei!!!! și fiarele astea au să înceapă să se gîndească și au să înceteze să se simtă dumnezei!!! N-AR FI ASTA CEA MAI BUNĂ RĂZBUNARE PENTRU OMUL IUBIT?????” Și cum trebuie de atîrnat față de așa ceva???

Cît de tare ar trebui să fie deformată gîndirea, ca la un număr enorm de persoane în conștiință să domine anume așa o reprezenatare despre medici?!

Nimeni nu o să nege că există așa un fenomen ca eroarea medicală. Asta este, a fost, și probabil va fi, pentru ca procesul de cunoaștere nu se încheie cu generația noastră, el este infinit. Astfel, din Evul Mediu și pînă în secolul al 20-lea, un remediu pentru multe boli era luarea de sînge (hemoragii intenționate). Se întîmpla și așa ca bolnavul să moară din cauza procedurii, pentru că ea se efectua chiar și pacienților cu contraindicații. Astăzi nu putem spune cît de mulți oameni au murit din cauza ei, dar din perspectiva medicinii contemporane ea era o măsură foarte dubioasă. Dar medicii care o practicau erau sincer convinși că ajutau bolnavii, și să-i numim ucigași ar fi nedrept. În concepția mea sunt ucigași doar cei ce lipsesc omul de viață intenționat.

Deci, iată cîteva exemple ale expresiilor implementate de mass-medie cu privire la "medicii criminal", "oamenii fără inimă" și formarea opiniei publice  în legătură cu astfel de "știri".

Cu ceva timp în urmă, în primăvara anului 2012, pe unul dintre canalele de televiziune a trecut un mesaj despre "medicii ucigași" în unul dintre spitalele de maternitate din nordul Moldovei, oameni fără inimă, ale căror acțiuni au "ucis" un nou-născut, un copil de mai mulți ani așteptat.

În sujet se spunea cu cuvinte pătrunzătoare că femeia aștepta copilul de mulți ani. Dumnezeu a fericit-o, ea a rămas în fine însărcinată și l-a născut. Dar copilul a trăit doar trei zile, a murit, iar medicii nu l-au salvat. Mai mult decât atît, în timpul acestor trei zile, ei au "sărbătorit" Paștele și nici măcar n-au intrat în camera mamei, și nici cea a copilului. Ei nici măcar nu s-au deranjat să-l cîntărească pe nou-născut, care, de asemenea, s-a născut prematur.

Din punctul meu de vedere, din perspectiva medicului, este pur și simplu absurd să spunem că copilul născut prematur nu a fost cîntărit (aceasta este una dintre primele acțiuni obligatorii la orice naștere, nemaivorbind de cea prematură); că medicii au "sărbătorit" toate trei zile (se poate presupune ipotetic că un medic nu și-a îndeplinit cu bună credință funcțiile sle, dar în trei zile s-au perindat mai multe schimburi de medici, se primește că în spital este un grup întreg de "medici ucigași") – asta e un obscurantism fără seamăn!

Și apoi, apare o serie de întrebări. De ce toți acești ani femeia nu putea rămîne gravidă? De ce nașterea a fost prematură? De ce femeia cea mai mare parte a sarcinii a petrecut-o în departamentul de patologie? Care este rata de succes a primei nașteri, la o vîrstă deloc tînără a mamei? 

Dar o analiză mai avansată a situației nu a fost prezentată, în mass-medie a fost furnizat doar acest negativ.

Deși, ulterior, au avut loc toate verificările necesare, dar, același canal nu a considerat necesar sa vorbească despre rezultatele lor, probabil, pentru că nu mai erau "știri fierbinți"

Încă un exemplu. Perioada de desfășurare, sfîrșitul lunii noiembrie, iar mai concret, debutul vremii reci. O armată întreagă de boschetari bate pragul spitalului nostru în căutare de adăpost. Din compasiune pur omenească, personalul medical nu îi alungă (pur și simplu au să înghețe și moară pe stradă) și le permite să se plaseze măcar cumva, chiar și pe scări și pe holuri (desigur, nu în saloane și secții). Și iată că pe neprins de veste vin corespondenții unuia dintre canalele de televiziune, și fără să pătrundă în esența situației, fac un reportaj despre ce haos este în spital, cum "oamenii bolnavi dorm pe scări și pe holuri." Ei nu erau interesați de cauza situației create, nu a apărut întrebarea de ce nu avem aziluri unde acești nefericiți ar putea merge pentru a li se asigura tot ceea de ce au nevoie? Spitalul nostru cu ce e vinovat?

Dar, din nou, pe ecrane s-a redat doar negativul, iarași a răsunat "medicii fără inimă" care au scos oamenii pe coridoare, i-au forțat să se cazeze pe podea. Mă întreb dacă corespondenții aceștia ar găsi la ei în antreu sau sub ușă, un boschetar murdar, păduchios, emițînd miasme, l-ar fi lăsat pe loc, l-ar fi invitat să vină și să se facă comod pe-un pat sau o cameră separată, sau totuși, l-ar fi alungat afară din casă, de sine stătător sau cu ajutorul poliției?

Astfel de exemple sunt foarte multe, se poate spune că majoritatea “Știrilor Fierbinti” descrise în mass-medie sunt cu privire la lipsa de profesionalism al medicilor și apar cu o regularitate de invidiat – în rezultatul acțiunilor lor cineva a murit sau a devenit handicapat, vorbesc despre cruzimea lor, tendința de a lua mită etc.

Și, să observați că absolut pentru toți oamenii este valabilă prezumția de nevinovăție, dar în medicină, pentru medici, ea nu se știe de ce nu funcționează, totul este interpretat în așa o manieră că medicul este inițial vinovat în toate păcatele de moarte. Nimeni nici nu încearcă să-și dea efortul ca să înțeleagă ce s-a întîmplat de fapt.

Referitor la întrebările profesionale, asta, desigur, este destul de dificil să se evalueze de către o persoană fără calificația corespunzătoare. De fapt, acest lucru nu este necesar, deoarece în cazul în care acțiunile unui medic provoacă stări de urgență, adică lucrurile nu merg așa cum trebuie, obligatoriu se crează o comisie specială, care examinează minuțios toată activitatea lui – prescripții, strategie de tratament etc. Și numai după o astfel de verificare este posibil să se vorbească despre medic că a acționat corect sau nu. Așa că ar fi bine ca mult stimatele noastre surse de informare în masă, care joacă într-adevăr un rol imens în formarea opiniei publice, ridicîndu-și rating-urile sale, nu doar să "arunce" în efir "știrile fierbinți" defăimînd imaginea medicilor, dar după lansarea lor, de asemenea, să facă cunoscute și rezultatele inspecțiilor.

Medicii corupți si mitați sau doar cifre pure

De multe ori, rapoartele despre medicii care iau mită se încep cu expresia "Înțelegem că medicii au salarii mici dar …". Și apoi, ca regulă, urmează textul care vorbește despre infamia medicilor fără scrupule.

In nici un caz, nu voi afirma că toti medicii sunt “albi și pufoși", dar poate s-ar merita să ne gîndim că dacă fenomenul “mitei in medicină” a căpătat un caracter de masă, pentru asta probabil au fost pricini sistematice. Nu poate fi așa ceva ca toți reprezentanții medicinei să devină brusc criminali în același timp (să ia mită și să fie corupți).

 Să încercăm să ne lămurim, și în privința asta. Deci, din ce se constituie salariul unui medic?

Salariul începător în medicină astăzi face 825 de lei. Această cifră este înmulțită cu diverși coeficienți: la asistentele medicale, personalul paramedical, el e unul, la personalul mediu, sora medicală – e altul ș.a.m.d. Astfel, un doctor novice – are coeficientul de 2,15, iar medicul cu o experiență considerabilă de muncă, maxim poate ajunge la 3,75.

La această cifră se adaugă bonusuri - pentru orele suplimentare de lucru (în cazul în care munca corespunde la 1,5 sau 2 norme), servicii de noapte, categorie, titluri științifice etc.

În rezultat, un medic cu experiență, staj, anumite merite și titluri științifice este plătit in mediu cu 3 500 de lei. Dacă însa să vorbim despre absolvenții universității de medicină, de medicii începători, salariul lor este de 1773 de lei, iar în cazul în care acesta lucreaza pe o normă și jumate + ture de noapte, etc. va obține aproximativ 2500.

Un exemplu real: un chirurg-rezidențiat trece rezidentura, adică, de fapt, lucrează ca medic în spitalul nostru și mai este și asistent medical în altul. El are 27 de ani, soția sa, de asemenea rezidențiat, au copil, ei trăiesc într-un apartament închiriat. Cu "venitul" de 2000 lei pentru cei trei membri ai familiei, cum să supraviețuiască? Întrebarea e retorică: "Are el să refuze "recunoștința" pacientului?".

Pentru a se întreține pe sine și cei dragi, el trebuie să-și caute de lucru suplimentar și credeti-mă, el nu este singurul, mulți medici tineri, în cazul în care părinții nu pot să-i ajute, sunt nevoiți să lucreze adăugător, și nu neapărat au parte de o activitate "inteligentă", ci gărzi, portari etc. Cu toate acestea, familia lor - soția și copiii, după cum știți, suferă pentru că timp pentru ei nu mai ramîne de fel. Și asta după ce o persoană a învățat mulți ani - la Universitatea de Medicină, după cum e bine cunoscut, timpul de studiu e cel mai lung  - 9-10 ani.

Și să nu uităm că intrarea la Universitatea de Medicină nu este ușoară- numărul de aplicanți pe un singur loc este întotdeauna, încă din epoca sovietică, unul dintre cele mai mari. Și media de trecere era tot timpul suficient de înaltă, astăzi este aproape de 10 pentru instruirea la buget, și aproximativ 9, pentru formarea în cadrul contractului, care, apropo, este cel mai mare dintre universități.

Deci se primește, că cei mai buni absolvenți de liceu (judecînd după nota de trecere), învață aproape 10 ani, și au un salariu inițial de 1.773 de lei? Iar între timp ei deja împlinesc 30 de ani! Și trebuie de spus că unii dintre colegii lor reușesc să-și construiască în acest interval o carieră decentă - ocupă deja poziții de loc rele: unul este economist șef sau avocat de succes, altul este un director la propria sa companie. Este asta chiar corect, nu sunt tinerii medici jigniți de atitudinea societății față de sine??? El atîția ani a învățat bine la școală, apoi la universitate, și, într-una dintre cele mai dificile, unde pregătirea este necesară în toată ziua (deoarece ești întrebat în fiece zi, și nu o dată pe săptămînă) și unde procesul de învățămînt intens nu-ți permite să duci o “viață de student veselă ".

Din așa situație, mie-mi pare, se poate face o singură concluzie – inițial sistema creată se atîrnă în mod inechitabil față de medici, regulile jocului nu sunt anunțate, dare ele funcționează.

 (Eu foarte bine înțeleg că așa situație, așa atitudine față de specialist este nu doar în medicină, dar și în multe sfere ale economiei noastre. Cel mai aproape de medicii noștri sunt pedagogii – ei de asemenea solicită ore adăugătoare de muncă, sunt obligați să-și confirme și ridice gradele sale ș.a.m.d. Și conform mesajelor mass-mediei, sunt apropo, nu mai puțin “corupți” ca medicii.)

Pentru a completa tabloul, am să aduc un exemplu concret. Imaginați-vă un medic tînăr, care este încă plin de sentimente romantic și consideră nedemn să accepte așa-numita "recunoștință", după ce a realizat cu succes o operație destul de complexă. (El nu a "extorcat" nimic, pacientul spune că-l mulțumește din toată inima.)

Ajungînd acasa (și mîndrindu-se în adîncul sufletului cu fapta sa, că nu acceptă daruri), el a aflat că fetița sa mică nu are cizmulițe de iarnă (afară tocmai se răcise, cizmele însă îi trebuiesc urgent, iar cele vechi i-au devenit prea strîmte) și să le cumpere, se dovedește că nu are pe ce, pentru că așa cheltuieli nu au fost prevăzute pentru bugetul lunii curente. Și asta luînd în considerație că și mama și tata au studii superioare, lucrează și primesc salariile indicate de stat, dar să achiziționeze strict necesarul nu pot.

Pacienta mulțumea din suflet, el nu "a stors" nimic, și chiar era mîndru de sine că a procedat așa cum trebuia. Dar apare dilema: a procedat el oare corect față de cei dragi, în special față de fiica de trei ani? Și să încercăm să ne imaginăm ce va face atunci cînd i se va oferi “recunoștință” data viitoare?

Pregătindu-mă pentru conversația noastră, și eu am citit multe forumuri, despre întrebările pe care le atingem astăzi. Păi iată, dacă merge vorba de salarii în medicină, care să zicem că lasă de dorit e puțin spus (asta întradevăr de nimeni nu e pus la îndoială), membrii forumurilor reacționează cu așa cuvinte: “De ce atunci el a mers la universitatea de medicină, doar nimeni nu l-a impus sa meargă anume acolo, și nici azi nimeni nu-l ține? Niciodată nu-i tîrziu, la urma urmei, să te duci să lucrezi într-un alt domeniu, de exemplu la construcții”.

Doar un om, oameni în fine, societate foarte primitivă, chiar s-ar zice bolnavă, poate aduce, s-o zic direct, așa un argument stupid. Și nici măcar nu-i un argument, dar o întoarcere a situației reale peste cap. Hai să ne închipuim că se vor duce toți medicii din profesie, nu ar ramîne nici unul, iar în momentul critic nu va avea cine să-l ajute pe acel “deștept“, pe mama sau copilul lui, ce va fi cu ei? Cum oamenii nu înțeleg, că în situația cu medicina (să nu mă repet, că vine vorba nu doar de ea, pur si simplu astăzi ea - tema noastră) inițial e pusă o mină de acțiune întîrziată, nedreptate referitor la plata muncii medicilor, la umilirea sa, a demnității sale, această evaluare a activității lui.

Și mie îmi pare foarte rău că sunt oameni care gîndesc așa. (Si apoi, poate ei pot să sugereze așa o ramură a economiei, unde se poate de dus, și nu-i „corupție”?

Cînd eu sau colegii mei, cu 20-30 și mai mult de ani în urmă alegeam profesia noastră medicina, atitudinea față de medici era una cu totul alta. Asta era prestigios și nobil, într-un anumit sens, medicii erau elita societății, pe ei îi respectau. Iar astăzi la ei se adresează ca la sectorul serviciilor. Se primește că în concepția medicului – medicina – asta-i o artă, știință, iar în concepția cetățeanului mediu – serviciu, care nu s-a dus departe de coafor sau manichiuristă, care au terminat cursuri. Eu în nici un caz nu vreau să umilesc una din profesii, cu atît mai mult, că și la mine și la colegii mei s-a creat impresia, că oamenii se atîrnă față de profesiile sus-numite cu mai mut respect, decît față de medici. Prea des se întîmplă sa auzi, că pacientul nu poate veni la consultație, deoarece el este deja „înscris la maestru”. Cînd întrebi, ce fel de maestru, care e mai important, decît propria sănătate, auzi în răspuns, că ăsta-i frizerul, vizita la care el așteaptă de mult. Iată și se dovedește că vizita la frizer, este mai importantă decăt vizita la medic.

Dar și pretențiile la coafori nu-s așa ca la medici. Chiar dacă te-a frezat nu așa, se poate de plîns administratorului salonului, dar în judecată nimeni n-o să dea din cauza că a fost frezat incorect după părerea clientului, și nici mass-media nu va începe să discute „incidentul”. Nemaivorbind de faptul că mulți clienți își mulțumesc maestrul, lăsîndu-i mai mulți bani decît cere chitanța, ca să nu fie ocoliți de atenția lui data următoare.

 Iar în privința lucrului pe șantierul de construcții, pot să spun că cît de surprinzător nu le-ar părea unora, dar există un număr foarte mare de medici care lucrează part-time în timpul concediului și pe-acolo. Ei se duc la muncă peste hotare, ca și mulți alți cetățeni de-ai noștri de astăzi. Dar de ce asta are loc în genere??? Un băietan de 20-25 de ani fără studii merge la construcții, iar alături de el un medic cu un staj de muncă solid merge tot acolo, ca să-și întrețină familia. Asta e normal? Îmi permit să nu fiu de acord.

Acum, în ceea ce privește retragerea din profesie. Astăzi, mulți medici nu doar se mută în alte țări, își confirmă calificarea lor acolo și continuă să lucreze conform specialitații lor, dar, în realitate, pot să abandoneze profesia sa.

Nu atît de mult timp în urmă, erau timpuri, cînd locuri vacante pentru absolvenții universității de medicină nu era chip de găsit (să nu mai menționez satele și centrele raionale, unde absolvenții nu aveau mare dorință să plece), dar acum locuri libere sunt o mulțime. În prezent, doctori ca să știți, nu ne ajung. (Dacă această atitudine o să mai persiste încă puțin timp, medici nu o să mai rămînă. Ce, mă întreb, o sa zică cei cu raționamentul "în cazul în care nu-ți place ceva, du-te lasă-te de medicină"?)

Cît despre mine, și de ce eu nu părăsesc. Îmi place meseria mea, îmi place să fiu medic, de aceea am și studiat cu atenție acest lucru, și nu o altă profesie în universitatea de medicină, și nu o altă specialitate într-o altă universitate. Pentru mine este important, în primul rînd, cine sunt eu în comunitatea medicală, cît de mulți pacienți am salvat, cîte operații de succes am condus, și nu – daca mă vor mulțumi sau nu.

 De ce atunci, în opinia Dvs, și astăzi se urmărește o concurență atît de mare la Universitatea de Medicină, dacă medicii sunt puși în astfel de condiții?

Nu pot să v-o spun, probabil, trebuie de întrebat pe cei ce aplică în zilele noastre. Se prea poate că asta-i vocația lor, sentimentul compătimirii față de oameni și dorința de a învăța să-i ajute, să le salveze viețile, sau poate, în unele familii deja s-a stabilit o dinastie de medici, și un candidat nou de-al ei – este un nou reprezentant (apropo, stundenții a căror generație se referă la medicină, sunt suficient de mulți), dar poate sunt și alte scopuri.

Dar nu puteți să nu fiți de acord că, cu părere de rău, sunt și așa cazuri, cînd omul vine la medic cu îndreptare la operație (întrucît sunteți chirurg, pun o întrebare anume din acest domeniu), și el fără a examina pacienta, sau fără a arunca o privire la fișa ei medicală și cercetări, îi comunică cifra în dolari, euro sau lei. Una din cunoștințe, se plîngea că medicul i-a spus, în caz că vrea sa-și opereze hernia la el în secție, asta o va costa 8000 de lei. Femeia a plîns, și nici la o operație nu  s-a dus. Pentru că bani ea nu avea.

Ce pot să spun. Cu părere de rău, probabil se întîmplă și așa ceva, dar așa un “reprezentant al medicinii” nu are drept moral sa se numeasca medic. El poate fi numit în fel și chip, dar în opinia mea, cel mai potrivit ar fi canalie și șantajist. După cum se zice, nu-i familie fără de oaia sa neagră. Din păcate, și în rîndul medicilor, precum și în orice altă profesie, se întîlnesc oameni de probă proastă, de multe ori, nu de cea mai înaltă calificare. Un chirurg care se respectă nu va spune pacientului: "Îmi sunteți dator pentru asta cu atît." Pacientul poate să-l mulțumească cu sinceritate după un tratament de succes, dacă consideră necesar. Apropo, uneori, acestea-s doar cuvinte calde de mulțumire.

Probabil, nu ar trebui să-i măsurăm pe toți cu aceeași măsură. Doar nu o să afirmați că toți constructorii, zugravii ș.a.m.d. sunt oameni răi și lucrători stîngaci, dacă unul dintre ei a lipit tapetele în apartamentul dvs. incorect sau a cerut un preț prea înalt după părerea voastră. La fel și printre medici există oameni diferiți, marea majoritate dintre care sunt oameni demni, care lucrează fără răgaz, nedormind nopțile, dedicîndu-se pacienților, “smulgîndu-i” pe unii practic de pe lumea cealalta. Și îndrăznesc să declar că așa medici sunt foarte mulți. Dar dintr-un motiv oarecare, mass-media vorbește de ei mult mai puțin, decît despre cei pe care-i numesc “om-ucigași”, “luători de mită” și îi învinuiesc de neprofesionalism.

Și încă cîteva cuvinte despre comportamentul nevrednic al unora dintre colegii mei. Astăzi, la noi în Moldova merge vorbe despre crearea unui colegiu special de medici (astfel de structuri demult există în multe țări), unde faptele medicului care discreditează numele de medic au sa fie discutate detaliat. Dacă se vor identifica dovezi care să confirme vina, el va fi complet exclus din comunitatea medicală, și nu va putea fi restabilit de nici o curte de judecată. Verdictul va fi irevocabil.

Despre polița medicală

Dar, vedeți voi, unui cetățean concret de talie medie, omului obișnuit, nu-i pasă de tot ceea ce, s-a, vorbit mai sus, în particular, acele salarii, pe care statul le-a determinat pentru medici. Atunci cînd o persoană care deține poliță de asigurare medicală se adresează la un medic, ea consideră că a plătit deja pentru tratamentul sau.

 

Eu înțeleg foarte, foarte bine așa un cetățean mediu. Dar, probabil, este necesar, ca și el sa înțeleagă că dacă în întreaga societate, în toate domeniile sale, există probleme (nu le vom enumera pe toate din nou), nu poate să fie ca într-un sector separat - medicina, mai ales, nici un fel de probleme să nu fie, și totul să decurgă exact așa cum este prevăzut în diferitele declarații, legi, etc, chiar dacă sunt luate la nivel de stat. Nu se poate de reclamat medicilor pretenții nejustificate, exagerate. Ei sunt tot asa membri ai societații noastre precum oricare alt pacient mediu.

Iar acum să vorbim deaspre poliță. Să explicăm toate detaliile. Din anul acesta, ea costă 4056 de lei. Și unii cetățeni într-adevăr o cumpără cu acești bani. Dar majoritatea oamenilor care lucrează plătesc din salariile lor un anumit procent, și anume 4, în fondul de asigurare a sănătății.

Iar acum să ne amintim, poate chiar revenind la cercul prietenilor proprii, a cîta parte din angajatori plătește lucrătorilor săi salariile cum ar fi de așteptat, dar nu "în plic", în scopul de a "economisi" bani și a nu le transfera la diferitele fonduri, inclusiv fondul asigurării de sănătate? Să calculăm.

Dacă reeșim din faptul că salariul minimal astăzi este 1500 de lei, sau cam atît, să rotunjim pentru simplitatea calculelor (angajatorul nu va putea plăti mai puțin, va fi penalizat), 4% - asta face 60 de lei. Aceasta-i suma care nimerește în FMS de la un singur om lucrător pentru o lună. Multiplicăm 60 cu 12 luni – primim 720 de lei, respectiv pentru un an. Cît nu mai ajunge pînă la minimum – asigurarea medicală de 4056 de lei??? Și doar în afară de angajații în cîmpul muncii, și plătitori de impozite, sunt și cei care lucreaza neoficial, si respectiv, de fel nu plătesc impozitele.

Se primește că medicii încă nu sunt “cei mai mari corupți”. Angajatorii, care plătesc salariile “în plic”, ne achitînd în întregime impozitele statului și care economisesc banii săi, se poate spune că fură de la societate. La urma urmei, sistemul de asigurare a sănătății este bazat pe principiul solidarității comune – toți se împart cu "cîte o copeică", iar apoi această sumă se împarte la nevoile necesare. Întrucît se presupune că se îmbolnăvesc nu toți, ci doar o parte mai mică, după idee, în pușculița comuna ar trebui să ramînă mijloace suficiente pentru cei care nu au avut noroc și s-au îmbolnăvit. Și dacă totul s-ar petrece anume așa cum se presupune că trebuie, cel mai probabil, în FMS (dar și în oricare alt fond), s-ar aduna semnificativ mai multe mijloace, prin urmare, și pentru tratarea bolnavilor, și pentru echipament nou, și pentru investigații suplimentare s-ar aloca mai mult etc. etc.

Am sa fac o mică abatere: în Germania unde salariul mediu e de 3000 de Euro, pentru medicină se extrag 14%, ceea ce constituie 420 de Euro, înmulțim cu 12, primim 5040 de Euro pe an, comparați cu ai nostri 4056 de lei (aproximativ 220 de Euro). Obținem raportul de 1 la 23.

Presupun că unii vor spune că la noi aici nu este așa ca în Germania, noi suntem nu  doar în medicină, dar și în alte domenii, inclusiv salariile, mai săraci. Dar societatea nu ar fi de accord ca careva indici medicali să fie de asemenea în asa o concordanță? După indicatorii de bază, asistența medicală în Moldova este comparabilă cu cea din Vest. Tratamentul trebuie efectuat dupa standardele elaborate internaționale și europene, adică dupa aceleași scheme ca în țările dezvoltate, și rezultatele acestui tratament ar trebui să fie nu mai rele decît ale lor.

Dar să continuăm cu FMS. Cum spuneam mai sus, nu toți banii din cei plătiți pentru polița de asigurare de 4056 de lei merg la medicamente și tratament. Din acest fond, de la care instituția medicală primește partea sa, în dependență de gradul de dificultate, numărul de pacienți vindecați ș.a.m.d. Această sumă este destinată pentru toate cheltuielile de spitalizare. Aici sunt incluse electricitatea, încălzirea, apa, salariile personalului medical, alimentele pentru pacienți, etc, iar pentru însuși actul de tratament (proceduri de diagnosticare, medicamente, intervenții chirurgicale, și altele.), ramîne doar o parte.

Se primește că societatea investește în medicină "după posibilitate" (foarte puțin), și impune cerințe "după nevoie” (foarte mult).

Puțină filosofie

Medic - una dintre profesiile, poate, singura de acest gen, de care oamenii rareori vorbesc neutru. Uneori, medicii sunt nemeritat lăudați, dar se întîmplă că sunt denunțați pe nedrept. Probabil, acest lucru se întîmplă, deoarece oamenii merg la medic, cînd le este rău, sunt terifiați uneori, doar boala – aceasta-i o situație neplăcută, uneori critică în viața omului și al apropiaților săi. Uneori, de la medic cer imposibilul. Doar Dumnezeu știe de ce nu a creat omul nemuritor. Cînd vine vorba de cineva drag, întotdeauna pare nedreaptă plecarea sa din viață, chiar dacă e într-o vîrstă înaintată. Întotdeauna e dureros, și se caută vinovatul acestei nedreptăți, și, ca atare, cel mai adesea, este un medic care nu este în măsură să intervină în "calculele" lui Dumnezeu și a informat rudele despre moartea survenită. Fără ca să vreai, asta amintește de proverbul antic în care mesagerul care a adus vestea proastă, a fost ucis.

 

În încheiere

Poate că nu am dreptate în anumite privințe, dar astăzi, ca să spun eu așa, strig la cer - rog oamenii să înțeleagă situația reală, care s-a creat în medicină, și nu numai. Nu noi, medicii, suntem de vină pentru ceea ce se întîmplă, și dacă și suntem de vină cu ceva, atunci nu mai mult sau nu mai puțin decît oricare dintre voi.

Sper că, după citirea acestui articol, oamenii își vor da seama că societatea ar trebui să fie recunoscătoare medicilor (nu și răufăcătorilor, care sunt în fiecare profesie) pentru faptul că ei nu se dau bătuți și fac totul ce depinde de ei, ajutînd oamenii și salvînd, cît de straniu n-ar suna pentru unii, vieți umane.

Stimate mijloace de informare mass-media, vă rugăm să încetati să ponegriți medicii, voi sunteți sursa atitudinii negative ale societății.

Dragi pacienți, înțelegeți vă rog că atunci cînd în spital nu este apă, încălzire, cearșafuri curate, medicamente – asta nu e vina medicilor, nu revărsați pe noi tot negativul situației create. Sarcina noastră este să tratăm, să diagnosticăm și să dăm prescripții competente, iar sarcina statului și a societății este de a oferi totul de ce este nevoie.

Mulțumim de conversație!

P.S. de la redacție

 Noi am început acest material cu una din afirmații, dar vrem să-l terminăm cu alta: “Păcatele altora să judecați vă grăbiți, începeti cu ale voastre proprii și la altora nu veți ajunge.”

 

William Shakespeare

Comentari
adauga comentariu
slava
02/04/2014
осуждать тех врачей которые ставят условие больным это смело и правильно,видно что человек отвечает за свои слова и переживает за медицину в своей стране
adauga comentariu
Logare sub numele dn-voastra, pentru ca sa adaugati comentariul ca utilizator logat
Adauga comentariu ca oaspete:
Numele dn-voastra:*
Textul mesajului:*
trimite comentariu